Iulian Angheluţă este fondatorul Asociației Free Miorița, organizație non-guvernamentală implicată de mai mulți ani în proiecte sociale. El a pornit campania Lumină pentru România prin care descoperă și iluminează, la propriu, școli și familii care trăiesc fără electricitate. Sistemele cu panouri fotovoltaice, calculatoarele și materialele educaționale au făcut lumină în ultimele 4 școli fără electricitate din România și la 129 de familii. Iulian a lucrat mulți ani în publicitate și comunicare, dar din 2012 a înființat Free Miorița pentru a se implica constant în acțiuni sociale şi umanitare.

 

De unde a pornit ideea de Free Miorita și cum ai ajuns să faci asta ?

Organizația a fost o idee de acum 6-7 ani, de a mă organiza mai bine, mă rog, eu făceam acțiuni de asta de ecologizare, bătrâni, copii, haine, încălțăminte, îmbrăcăminte, jucării și cumva am zis că ar trebui să organizăm toate lucrurile astea și cele pe care voiam să le fac în viitor sub forma unui ONG și atunci a apărut ideea asta de Free Miorița, oaia liberă, mai năzdrăvană, care face diverse alte lucruri.

Prima acțiune așa mai notabilă a fost Dacioți până-n Mongolia, care nu a avut neapărat o așa mare anvergură, dar pe scurt, am avut o Dacie 1310, am fost trei băieți și am fost până-n Mongolia, fără să schimbăm motorul, cu multă grijă, mai încet că na, eram și încărcați.

Scopul a fost un raliu caritabil, în sensul că trebuia să donezi mașina acolo, adică mașina cu care ajungeai o donai organizatorilor, ei o vindeau iar banii erau investiți în diverse proiecte din zonă, cam asta era idea. Am ajuns cu bine, am donat mașina și încă 500 de lire unui centru de copii.

După acest proiect în 2013 a urmat Lumină pentru Ursici, care a fost prima noastră acțiune de iluminare. Ursici este o localitate în Munții Şureanu din județul Hunedoara, unde am reușit să instalăm sisteme fotovoltaice la casele din sat, mai puțin la una, acolo casele sunt răsfirate, distanțele fiind mari. Oamenii care locuiau în zona cea mai uşor accesibilă (acceesibil însemnând un kilometru jumate de la rețea) și-au tras singuri fir, am pus stâlpi și au putut să se înțepe – cum se spune – la rețea. La restul caselor am montat un sistem fotovoltaic. Apoi am continuat cu proiectul Lumină pentru copiii din InelețȘcoala din Ineleț este în Munții Cernei, Caraș Severin, în incinta căreia am instalat deasemenea un sistem fotovoltaic, panouri, calculatoare. Ambele proiecte au fost finanțate de către Unicredit Bank. Am reușit să instalăm lumină pentru ultimele trei școli din țară ce nu aveau curent electric, instalând și aici calculatoare, softuri educaționale și sisteme fotovoltaice.

Terminând practic prioritatea zero a programului, și anume școlile, am continuat cu familiile individuale care aveau copii. Avem până în prezent patru școli iluminate, 129 de case și două bisericuțe.


De ce aţi ales să aduceți electricitate şi nu …?

Consider că lumina reprezintă baza dezvoltării, este un drept fundamental, dacă nu ai lumină este foarte dificil să mergi mai departe. Lumina, în sensul de energie, îți dă acces la educație, informație, acces la servicii de urgență. Spre exemplu, dacă ai o urgență medicală și nu ai telefonul încărcat, nu ai curent, nu ai cum să apelezi la ajutor medical. Trebuie să privim lumina și prin spectrul sănătății, foarte multe case sunt încălzite cu ajutorul combustibililor fosili (cărbune, lemne, bălegar), din start oamenii sunt expuși la monoxid de carbon, pe lângă asta avem cazurile în care iluminatul se face cu motorină, astfel apar probleme respiratorii, apar probleme oftalmologice, având un grad de luminozitate foarte scăzută în care copiii învață și își desfășoară activitatea zilnică – în timp apar probleme de sănătate.

Am ales lumina pentru că este o problemă asupra căreia nimeni nu s-a aplecat, puteam să facem și noi împăduriri, ecologizări, bineînțeles și astea sunt bune și avem nevoie de ele, însă problema iluminatului este reală și trebuie soluționată.


Câte persoane fac parte din proiect ? Beneficiați de ajutor instituțional?

Sută la sută sunt doar eu, restul sunt voluntari. Eu sunt cel care identifică casele, care face partea de documentare, obțin sponsorizări, fac aprovizionările necesare cu materiale, setez coordonatele, iar în funcție de timpul lor vin mai mulți să ajute proiectul.

Ajutor public… minor, de exemplu în partea de documentare de obicei sunt îndrumat de către cineva din Primărie. Adică eu fac o parte din documentare care include corespondență, scrisă și telefonică cu primăriile în principiu, pentru că ele știu sau ar trebui să știe casele fără lumină, apoi eu programez vizita pe teren și merg la casele respective. Doar că la casele respective este destul de greu de ajuns – nu este ca la oraș, să ai număr, bloc, scara, funcționează pe modul vedeți casa aia, sus pe deal ? Acolo e și după mai mergeți nu știu cât… şi atunci e nevoie de cineva de la Primărie pentru a scurta timpul. Pe lângă asta e importantă prezența unui om de la Primărie pentru a media comunicarea. Dacă merg la un om ce nu mă cunoaște, eu nu îl cunosc, mă întreabă cine sunt, spun că am venit de la București și vreau să pun lumină, omul e destul de neîncrezător. Așa, dacă am pe cineva din comunitate, care se întâmplă să fie din Primărie, este mai ușor, dialogul se leagă atlfel.


Cum ați fost primiți de familii ?

În general bine. Vorbim de mediul rural, de oameni izolați, fără prea multă educație, care de cele mai multe ori sunt priviți și tratați ca o masă de manevră, votanți. Sunt cumva marginalizați, pentru că normal, trăind fără lumină nu au acces la informație și educație și atunci sunt marginalizați. Nu mai au încredere practic în oameni. Îți dai seama, vine cineva, îți bate la poartă ştiţi, sunt de la o asociație, suntem voluntari… Ok, pentru ei cuvântul asociație poate se rezumă la asociație agricolă, dar este ceva foarte vag. Ei nu înțeleg, efectiv nu au cunoștințele necesare să înțeleagă ce înseamnă lucrurile astea.


Manipulare, masă de manevră

Da, oamenii sunt marginalizați și atunci se retrag în ei, nu au încredere, fiind păcăliți de foarte multe ori. Pentru că au venit primarii, au zis domn’le dacă mă votezi eu în doi ani îți fac chestia asta, orice ar fi, drum, apă, lumină – ei bine, nu s-a întâmplat. Au urmat alte alegeri, a venit același primar s-au altul, și a zis gata domn’le, vă facem, și tot așa. Ai văzut că se întâmplă și la oraș asta, unde oamenii sunt mai educați, însă și aici se întâmlpă ca oamenii să fie păcăliți. Din experiența de pe teren, am aflat că există vânzători ambulanți ce oferă diferite produse sau servicii, care merg de exemplu cu control oftalmologic gratuit. După control spun că – uite, ai nevoie de ochelari cu +2 pe stângul și +1.5 pe dreptul și zice că uite că am eu un prieten care se întâmplă să fie cu mine, care face ochelari, ei vînd ochelarii sau diverse produse, se introduc așa cu tehnică de vînzare. De multe ori oamenii ne spun, – ne puneți panourile astea, dar e gratis? Zic – da… și pe urmă plătim facturi sau ceva ? Iar eu le răspund – nu, sunt niște sponsori care vor să vă ajute, iar noi vă ajutăm . Este foarte greu, pentru că nu mai au încredere în oameni, și este foarte greu să accepte că este gratis, foarte puțini au primit ceva gratis, de-a lungul vieții, și ce au primit erau șuturi sau vorbe urâte, iar restul care au venit cu un litru de lapte sau  zahăr, au făcut-o asigurându-se că ștampila se pune unde trebuie.


Instalare şi mentenanţă

Foarte puțini înțeleg la început cum se folosesc panourile solare. Procedează la fel cum face fiecare dintre noi, punem prima oară în priză aparatul și doar după vedem cum funcționează. La fel și ei, este foarte mare nerăbdarea. Le dăm instrucțiuni, le facem și un instructaj verbal în care le spunem să nu pună o mașină de spălat sau alte electrocasnice ce consumă foarte mult, cum să întrețină sistemul, cum să îl curețe. Mai apar probleme, atât de la utilizatori pentru că suprasolicită sistemul, cât și datorită condițiilor, pentru că în unele case există umiditate foarte mare.

alinabeleascu

Lumina pentru România #Veștem @ Foto: Alina Beleașcu

222

© Foto: Iulian Angheluţă

Dacio?i pânã-n Mongolia

Dacia | Dacioţi până-n Mongolia © Foto: Dragoş Savu

Impactul în comunitate

Sunt cazuri fericite, de exemplu școala din Ineleț – unde acum școala s-a închis pentru că nu mai sunt îndeajuns de mulți elevi – cred însă că prin faptul că le-am adus lumină și calculatoare le-am dat un imbold real și dorință de a explora. Și eu când eram copil căutam tot timpul lucruri noi, locuri noi.

Oamenii aceștia acum își pot încărca telefoanele, pot face aceleași lucruri pe care le facem și noi, pot intra pe net pentru a se informa. Principalul obiectiv este să fie lumină, se vede după schimbarea la unii oameni – pentru mulți dintre ei casa este cumva un teritoriu pe care nu îl cunosc, nefiind iluminat suficient, într-un colț este praf, în partea cealaltă erau niște haine, iar când se face lumină, uite, s-a făcut lumină. Lipsa luminii vine în corelație cu alte lucruri, mulți dintre ei au grija zilei de mâine. Când n-ai ce pune pe masă nu stai să te gândești că peste zece ani trebuie să îmi iau bac-ul, e day by day și este foarte greu să te gândești on the long term.


Reacția primarilor

Păi majoritatea na, s-au bucurat cumva că am venit acolo și cumva au tras și de partea lor chestia asta, că ei ne-au adus. Da, fizic, ei ne-au adus pentru că nu îl găseam fără ei pe omul din deal, ei ne-au oferi sprijin însă fără a avea o contribuție financiară, materială sau umană. Pe mine cumva mă deranjează asocierea, pentru că primarul este dintr-un partid politic iar eu nu vreau să fiu asociat cu forțe politice în campania asta, dar nu am ce să fac pentru că scopul meu este să duc lumină la oameni și chiar dacă intervin primarii, asta e, sau alte forțe politice – sunt nevoit să accept asta. Scopul principal este să ajungă lumina la oameni, să crească nivelul lor de viață și să aibă o speranță la mai bine.


Planuri pe viitor, politici publice 

Mi-aș dori să reușească proiectul/inițiativa Prima lumină, care ar fi un prim ajutor de la stat printr-un voucher, un tichet. Astfel sunt două categorii de probleme ce necesită rezolvare. Sunt case din zonele de podiș, de sud, stâlpii sunt aproape de case, însă oamenii nu au actele necesare, acum se cer foarte multe acte, sunt oameni care nu au actele de moștenire pe casă, ei fie trăiesc în case construite ilegal, pentru că nu au acte, fie în acte casa este pe numele bunicilor. Oamenii merg la distribuitor dorind a se branșa la curent, iar în momentul în care se întreabă de proprietar apare problema, trebuie făcută întreaga succesiune. Sunt deasemenea multe case care nu respectă standardele de siguranță pentru instalație electrică. Pe de altă parte apare problema banilor, o racordare costă 1000-2000 de lei – și toate adunate fac mai mult decât valoarea totală a casei. Cea de-a doua problemă este a caselor din zonele risipite, din zone de munte, unde costul de extindere al rețelei este foarte mare și nu se justifică pe cadru legal care cere un coeficient de rentabilitate, în care investiția se dorește a fi recuperată. Programul Prima lumină ar include un proces în care sunt implicate primăriile, toate informațiile ar fi centralizate de către minister sau o instituție dedicată energiei electrice, iar acestea ar oferi primăriilor aceste tichete.

Astfel oamenii ar fi informați că locuiesc într-o zonă în care firul nu ajunge, iar în schimb li se oferă un tichet/voucher cu ajutorul căruia își pot cumpăra un panou solar sau o altă modalitate potrivită zonei de relief de producere a energiei. Omul apelează prin intermediul primăriei la o firmă ce vine și execută lucrarea. Este o investiție socială, nu de consum, tu scoți oamenii la lumină, le oferi educație, sănătate.

Acest pachet a intrat în programul de antisărăcie în perioada guvernului Cioloș, după s-a blocat, a apărut sub o altă formă ulterior la Ministerul Fondurilor Europene, minister ce a semnat un memorandum cu ambasada Regatului Norvegiei, la finele anului 2016 – prin care Regatul Norvegiei alocă câteva milioane de euro prin organizația Innovation Norway, iar cu acești bani ar fi trebuit să ilumineze 10.000 de case, dar momentan nu știu care este stadiul acestui proiect.

În prezent colaborez cu cei de la USR, ar trebui să introducem în parlament o propunere legislativă, cu norme de aplicare şi tot ce este nevoie, iar ulterior să treacă la faza de implementare. Eu personal mai mult de atât nu am ce să fac.

Dacă vreţi să păstraţi legătura cu cei de la Free Mioriţa, îi găsiţi și aici:

https://www.facebook.com/freemiorita

https://www.instagram.com/freemiorita

 

Acest material a fost realizat de Grig Vulpe și Bernadeta Pătrașcu, în cadrul unui parteneriat dintre Muzeul Pietonilor şi TEDxEroilor.

Voices of TEDxEroilor reprezintă o colecție de portrete-interviu cu speakeri prezenți la ediția Mind the Gap – serie documentară în care interacționăm cu cetăţeni activi din societatea contemporană. TEDxEroilor este un eveniment non-profit care și-a asumat misiunea de a fi un catalizator al progresului comunității din Cluj-Napoca. Evenimentul reprezintă locul de întâlnire al ideilor și al oamenilor care împărtășesc dorința de a provoca viitorul și de a-și depăși limitele. Acest lucru oferă posibilitatea de a crea legături noi care să aducă plus valoare comunității sau posibilitatea de a găsi inspirația și curajul necesar pentru a pune în practică alte idei, care până atunci păreau imposibile.

Foto: Chris Nemes.

@ Muzeul Pietonilor, 2018